Text preluat și adaptat după Patrick de Rham
În general, apa avea un pH alcalin (7,2-7,5), o conductivitate de aproximativ 40- 60 μs/cm și o duritate de 2-3°dGH. Cu excepţia câtorva alge și mușchi, nu existau plante de apă. Pădurea care mărginea altădată râul fusese deja tăiată, dar lăstari viguroși umbreau, ici-colo, cursul de apă.
Pe maluri, existenţa câtorva ferigi arborescente și orhidee de pământ demonstra că ne aflăm la o altitudine destul de ridicată (aproximativ 700 m) și un climat umed. Aglomerările de pietriș și bolovani stăteau mărturie a faptului că, uneori, curenţii erau deosebit de violenţi în timpul anotimpului ploios.
Text preluat și adaptat după Patrick de Rham
Pachitea şi Aguaytía sunt două râuri ce izvorăsc din centrul Anzilor orientali din Peru. După ce au străbătut câmpia, se varsă în râul Ucayali, primul, în amonte şi al doilea, în aval, în oraşul Pucallpa, port la Amazon. În ultimele decenii, cercetările întreprinse în bazinele celor două râuri au prilejuit descoperirea mai multor specii noi de pești, aparţinând unor genuri dintre cele mai diverse.
Genul Chaetostoma
Aceşti peşti, originari din apele iuţi de pe culmile Anzilor, au nevoie de mult oxigen şi de o temperatură destul de scăzută (20-24° C). Parametrii apei trebuie să fie aproape neutri, doar cu o uşoară tentă de alcalinitate. Mediul lor este foarte bogat în calcar.
În ultimul timp, aceşti peşti şi-au făcut apariţia pe piaţă, dar nu supravieţuiesc mult, pentru că nu sunt bine întreţinuţi. Sunt nişte Loricariide cu un pronunţat simţ al proprietăţii şi nu le e teamă să înfrunte peşti mult mai mari decât ei.
GENUL HOPLIANCISTRUS
Aceste Loricariidae sunt foarte asemănătoare cu Pseudancitrus spp., motiv pentru care apar numeroase confuzii. Există însă o diferenţă majoră, aceasta constând în aspectul odontoizilor.
La Hopliancistrus sp., aceștia sunt identici cu cei ai Ancistrușilor (sub forma unor cârlige), în timp ce la Pseudo-ancistrus, odontoizii sunt asemănători cu cei ai celorlalte Loricariidae, masculii având un fel de «barbă» de odontoizi, ca la Spatuloricaria spp.
GENUL STURISOMA
Sturisoma sp. sunt pești de talie medie, între 20 și 30 cm. Se fac multe confuzii la adresa lor și nu este deloc exclus să întâIniţi și hibrizi. Sunt niște pești care nu pun probleme de întreţinere, iar pentru reproducere nu este nevoie decât de o pereche de Sturisoma sp. și apă de calitate corespunzătoare. Femela depune ponta pe o suprafaţă plană, de multe ori chiar pe unul dintre geamurile acvariului, iar masculul are grijă să supravegheze ouăle.
Din dorinţa de a reduce sau chiar de a împiedica apariţia algelor, acvariştii se folosesc, de multe ori, de peştii de adâncime, în special Loricariidae. Însă peştii din această familie nu se hrănesc numai cu alge. Mulţi consumă ceea ce nemţii numesc «aufwuchs», un fel de covor organic format dintr-o microfaună animală şi vegetală.
CREŞTEREA PUILOR
Larvele eclozează în mai puţin de 48 de ore, iar după 3 zile, alevinii, complet formaţi, încep deja înotul liber. Dar abia acum încep problemele: alevinii sunt atât de mici, încât singura hrană pe care o pot consuma sunt infuzoarele. Le puteţi obţine dacă puneţi o coajă de banană uscată într-un vas cu apă, pe care îl așezaţi la soare. Puii de chuna se mișcă foarte lent, așa că, înainte de a-i hrăni, coborâţi nivelul apei din acvariu.
În general, masculul nu este la fel de brutal ca în cazul altor specii de gurami, ci este mai degrabă grijuliu cu partenera sa… chiar dacă, din când în când, îi mai smulge câte o bucăţică din înotătoare.
Luaţi câteva măsuri de precauţie și instalaţi, totuși, câteva ascunzișuri în acvariu, pentru a-i servi femelei drept refugiu dacă situaţia devine periculoasă.
ACVARIUL PENTRU CREŞTERE
Înainte de a-i înmulţi trebuie, în primul rând, să-i creșteţi. Un vas de 50 până la 75 litri este mai mult decât sufi cient: un fundal închis la culoare, câteva pietre care să nu conţină calcar, plante din belșug și o pătură vegetală la suprafaţă (Ceratophyllum demersum, Najas sp., Salvinia auriculata, etc.) îi vor ajuta să se aclimatizeze mai ușor.