Curiozitati

Solzii peştilor, martori ai istoriei
Solzii „standard”, aceia ai peştilor teleosteni cu schelet osos, sunt urmaşii armurii osoase pe care o purtau primii peşti care au apărut pe planetă.
Solzii „moderni”, uşori şi flexibili, se mai numesc şi „elasmoizi”. La peştele nou-născut, solzii lipsesc cu desăvârşire, dar se formează progresiv, plecând de la 2 pături de celule specializate. Unele formează un strat fibros emailat numit ganoină, care acoperă solzii la exterior; celelalte formează o lamelă de ţesut osos, numită izopedină, situată în interior.

Peştii sunt dotaţi cu un mijloc de apărare foarte original: solzii. Această teacă, totodată elastică şi dură, acoperă cea mai mare parte a corpului unui peşte, cu excepţia capului şi a înotătoarelor.

Teleostenii, peştii cei mai numeroşi de pe planetă, sunt dotaţi cu solzi care iau naştere în pliurile pielii. Fiecare dintre aceşti solzi este produs în dermă, partea cea mai profundă a pielii. Derma este acoperită de epidermă, care, la rândul ei, este acoperită cu un strat de mucus.

Pe scurt, populaţiile marine au scăzut drastic, ceea ce le-a afectat şi structura socială: acum, aceşti peşti trăiesc mult mai izolaţi decât în trecut, iar membrii „familiilor” sunt mai mici ca dimensiune. Oare ce consecinţe va mai avea această supraexploatare? Deocamdată, iată o întrebare la care nu avem niciun răspuns.
Din fericire, Pterapogon kauderni sunt peşti care se reproduc foarte uşor în captivitate. Indivizii pe care îi găsim în prezent în comerţ provin, în mod normal, din medii artificiale. Acest exemplu nu este unic: toate speciile sunt posibile victime ale exploatării în interes acvaristic.

Paratilapia polleni: efectele defrişării mediului acvatic
Cumpăraţi-i şi înmulţiţi-i!
Deşi nu este ameninţat cu dispariţia, Polleni este o specie emblematică (chiar dacă alte specii de peşti, de exemplu Paretroplus menarambo, au dispărut deja). Insula Madagascar găzduieşte o faună unică. Izolate de mult timp de Africa, speciile găsite aici reprezintă o verigă importantă în lanţul evoluţiei peştilor. Din punct de vedere anatomic şi comportamental, Ciclidele malgaşe (din Madagascar) prezintă caracteristici primitive deosebite.

Rechinul cu coadă roşie: să-i împiedicăm dispariţia
Îl puteţi cumpăra, cu condiţia să aveţi un acvariu potrivit.
Epalzeorhynchos bicolor, cunoscut şi sub numele «labeo bicolor», sau rechinul cu coadă roşie, nu este indicat celor care nu deţin un vas suficient de încăpător. Acest peşte fabulos are şi o poveste pe măsură. Este originar din Thailanda. Cea mai mare parte a rechinilor cu coadă roşie trăia în râul Chao Phraya.

În sfârşit, iată că avem veşti îmbucurătoare: anumiţi peşti nu supravieţuiesc decât datorită acvariştilor! Pentru că habitatul lor natural a fost distrus, unicul viitor al acestor peşti este în acvariile noastre. Ce responsabilitate copleşitoare…

Și nu vă consideraţi încă salvatori! Odată cu dispariţia mediului de viaţă al acestor peşti, zeci de alte specii, care nu prezintă „interes acvaristic”, au dispărut şi ele, în multitu-dinea de transformări prin care trece zilnic planeta noastră. Pentru totdeauna şi, de multe ori, chiar înainte de a fi descoperite…

Obiecţii?
Totuşi, există guppy cobraţi, scalari marmoraţi, discuşi pătaţi, care sunt stabili genetic. În fapt, influenţa factorilor externi asupra tiparului coloritului se face pe direcţia fenomenului difuzării moleculelor activatoare, evocate în partea întâi. Aceste molecule sunt ele însele regulate, fabricate, difuzate spre numeroase procese biochimice…

Acestea sunt procese controlate genetic, care sunt influenţate de mediu. Există deci evident o bază genetică la controlul tiparului coloritului. Acestea sunt mutaţiile acestei numite baze care permite să se fixeze (natural sau prin selecţie) noile tipare ale coloritului.
Aceste mutaţii pot juca unrol asupra cantităţii de molecule activatoare, asupra punctelor lor de difuzare sau asupra calităţii lor, în acelaşi mod ca influenţa mediului sau a creşterii. Variaţiunile de culoare ,,de mediu” pot deci fi reproduse genetic, în funcţie de hazardul mutaţiilor.

Cercetrile dr. Joanne Norton (Gratzek și al., 1993), celebră printre altele pentru selecțiile de molly, au arătat că se pot obține scalari marmorați plecând de la originea scalarilor obișnuiți,
prin creșterea acestora la o lumină foarte slabă.

În acest stadiu al reflecţiilor noastre poate fi de asemenea util să amintim că valoarea mediului înconjurător este un factor important în stabilirea ,,tiparului” coloritului peştilor noştri. Este imperativ să evocăm fenomenul variaţiunilor morfologice ale culorilor care intră în acest cadru. Cercetările dr. Joanne Norton (Gratzek şi al., 1993), celebră, printre altele, pentru selecţiile de molly, au arătat că se pot obţine scalari marmoraţi plecând de la originea scalarilor obişnuiţi, prin creşterea acestora la o lumină foarte slabă.
În acest caz, determinismul dungilor verticale întunecate ale scalarului este perturbat de lipsa luminii şi dus la obţinerea unei colorări sumbre difuze. Acest lucru, fără vreo influenţă (oricare ar fi fost ea) a geneticii.