Browsing Category

Specii

Specii

Devoratorii de alge (I)

Din dorinţa de a reduce sau chiar de a împiedica apariţia algelor, acvariştii se folosesc, de multe ori, de peştii de adâncime, în special Loricariidae. Însă peştii din această familie nu se hrănesc numai cu alge. Mulţi consumă ceea ce nemţii numesc «aufwuchs», un fel de covor organic format dintr-o microfaună animală şi vegetală.

Citește tot articolul
Specii

Colisa, destul de uşor (IV)

CREŞTEREA PUILOR
Larvele eclozează în mai puţin de 48 de ore, iar după 3 zile, alevinii, complet formaţi, încep deja înotul liber. Dar abia acum încep problemele: alevinii sunt atât de mici, încât singura hrană pe care o pot consuma sunt infuzoarele. Le puteţi obţine dacă puneţi o coajă de banană uscată într-un vas cu apă, pe care îl așezaţi la soare. Puii de chuna se mișcă foarte lent, așa că, înainte de a-i hrăni, coborâţi nivelul apei din acvariu.

Citește tot articolul
Specii

Colisa, destul de uşor (III)

În general, masculul nu este la fel de brutal ca în cazul altor specii de gurami, ci este mai degrabă grijuliu cu partenera sa… chiar dacă, din când în când, îi mai smulge câte o bucăţică din înotătoare.
Luaţi câteva măsuri de precauţie și instalaţi, totuși, câteva ascunzișuri în acvariu, pentru a-i servi femelei drept refugiu dacă situaţia devine periculoasă.

Citește tot articolul
Specii

Colisa, destul de uşor (II)

ACVARIUL PENTRU CREŞTERE
Înainte de a-i înmulţi trebuie, în primul rând, să-i creșteţi. Un vas de 50 până la 75 litri este mai mult decât sufi cient: un fundal închis la culoare, câteva pietre care să nu conţină calcar, plante din belșug și o pătură vegetală la suprafaţă (Ceratophyllum demersum, Najas sp., Salvinia auriculata, etc.) îi vor ajuta să se aclimatizeze mai ușor.

Citește tot articolul
Specii

Colisa, destul de uşor (I)

Colisa chuna este un peşte frumos, însă nu îşi arată întreaga splendoare în orice condiţii: nu işi etalează farmecele pe de-a-ntregul decât dacă este tratat corespunzător. Din această cauză, mulţi amatori nu se pot bucura niciodată de adevăratele lui calităţi: într-un acvariu scos la vânzare, de exemplu, un gurami de miere are mai degrabă aspectul unui gurami… brun!

Citește tot articolul
Specii

Rasbora pitic (IV)

Introduceţi în acvariu două sau trei perechi. La peşti, ritualul nupţial este foarte scurt: masculii şi femelele se fugăresc, apoi ouăle sunt expulzate deasupra plantelor. Dacă nu asistaţi la pontă, atunci îndepărtaţi părinţii imediat ce observaţi că femelele şi-au pierdut rotunjimea abdominală.

Părinţii nu ezită să-şi mănânce propriile ouă, dar o bună parte dintre ele au alunecat deja printre bilele instalate pe fundul acvariului sau prin grilajul de protecţie. Odată părinţii îndepărtaţi, puneţi în acvariu câteva crenguţe de Ceratophyllum demersum, pentru ca larvele să poată începe să se hrănească. La o temperatură a apei de 26 °C, primele larve vor apărea la un interval de 24 de ore de la depunere, dar nu vor începe să se hrănească decât după încă trei sau patru zile.

Citește tot articolul
Specii

Rasbora pitic (III)

Alimentația
Hrănirea micilor Rasboras se poate dovedi destul de dificilă; peştii foarte tineri acceptă cu greu hrana liofilizată. Adulţii, în schimb, mănâncă orice, de la fulgi, până la alimente congelate (artemia, larve de ţânţari, etc.). Nauplii de artemia le plac în mod deosebit, ceea ce va ajuta şi la aclimatizarea în acvariu a unor noi specii de peşti.

Alimentaţia influenţează şi coloritul peştilor; dacă sunt hrăniţi cu mâncare de slabă calitate, Sundadanio axelrodi îşi pierd frumosul colorit irizat şi devin complet gri. Speciile a căror culoare de fond este roşu îşi accentuează nuanţa dacă sunt hrănite cu artemia.

Citește tot articolul
Specii

Rasbora pitic (II)

În biotop
În Malaezia, de exemplu, Boraras maculatus ocupă diferite tipuri de habitat. Poate trăi în mici cursuri de apă de pădure, unde îl întâlnim în tovărăşia altor specii de Ciprinide (Rasbora pauciperforata, Rasbora einthovenii), peşti cu labirint (Sphaerichthys osphromenoides et Parosphromenus nagyi) sau de pradă (de exemplu Nandus nebulosus).

Trăieşte, de asemenea, în apele stătătoare, unde convieţuieşte foarte bine cu peştii gurami (Trichogaster trichopterus şi Trichopsis vittata). Aceşti peşti mici trăiesc, de regulă, în bancuri formate din câteva zeci de indivizi. Preferă zonele adăpostite din apropierea malurilor, unde se pot ascunde cu uşurinţă printre ierburile căzute în apă. În aceste zone, se întâmplă frecvent să prinzi dintr-o singură lovitură mai mulţi peşti, chiar şi câte un peşte răpitor, cu tot cu victima sa.

Citește tot articolul
Specii

Rasbora pitic (I)

Rasbora pitic este un peşte ce poate trece cu uşurinţă neobservat în acvariile vânzătorilor, cu atât mai mult cu cât nici nu este scos la vânzare prea des. Cu puţin noroc, puteţi găsi Boras maculatus, dar celelalte specii nu se pot obţine decât pe comandă. Aceste mici Ciprinide (exemplarele mai mari pot ajunge până la 4 cm) au nevoie de un acvariu special, care să le pună în valoare.

Prima mea întâlnire cu Rasboraşii pitici a avut loc în urmă cu vreo 20 de ani. Atraşi de pe atunci de speciile din sud-estul Asiei, eu şi colegii mei acvarişti obişnuiam să intrăm destul de des prin magazinele din zonă.

Citește tot articolul
Specii

Laetacara dorsigera – un strop de bordeaux? (III)

Viaţa alături de alte ciclide mici nu este deci alegerea cea mai indicată, anumite specii manifestându-se mai tumultuos şi dominându-i repede pe Laetacara dorsigera, care îşi pierd atunci din strălucirea culorilor şi rămân ascunşi. În aceste condiţii, peştii stresaţi pot fi afectaţi de diverse boli. Totuşi aceşti peşti nu au probleme grave de sănătate, însă sunt sensibili la condiţiile proaste de întreţinere, în special dacă este vorba de hidropizie.

Un acvariu de 100 de litri este suficient pentru o pereche de dorsigera şi câteva caracide (din genurile Hemigrammus, Hyphessobrycon, Nannostomus sau Paracheirodon, acestea fiind doar câteva dintre cele mai cunoscute, din care însă nu trebuie alese decât cel mult două specii pentru a nu suprapopula acvariul), la care se poate adăuga o pereche de Locariide.

Citește tot articolul