Browsing Category

Specii

Specii

Colisa, destul de uşor (I)

Colisa chuna este un peşte frumos, însă nu îşi arată întreaga splendoare în orice condiţii: nu işi etalează farmecele pe de-a-ntregul decât dacă este tratat corespunzător. Din această cauză, mulţi amatori nu se pot bucura niciodată de adevăratele lui calităţi: într-un acvariu scos la vânzare, de exemplu, un gurami de miere are mai degrabă aspectul unui gurami… brun!

Citește tot articolul
Specii

Rasbora pitic (IV)

Introduceţi în acvariu două sau trei perechi. La peşti, ritualul nupţial este foarte scurt: masculii şi femelele se fugăresc, apoi ouăle sunt expulzate deasupra plantelor. Dacă nu asistaţi la pontă, atunci îndepărtaţi părinţii imediat ce observaţi că femelele şi-au pierdut rotunjimea abdominală.

Părinţii nu ezită să-şi mănânce propriile ouă, dar o bună parte dintre ele au alunecat deja printre bilele instalate pe fundul acvariului sau prin grilajul de protecţie. Odată părinţii îndepărtaţi, puneţi în acvariu câteva crenguţe de Ceratophyllum demersum, pentru ca larvele să poată începe să se hrănească. La o temperatură a apei de 26 °C, primele larve vor apărea la un interval de 24 de ore de la depunere, dar nu vor începe să se hrănească decât după încă trei sau patru zile.

Citește tot articolul
Specii

Rasbora pitic (III)

Alimentația
Hrănirea micilor Rasboras se poate dovedi destul de dificilă; peştii foarte tineri acceptă cu greu hrana liofilizată. Adulţii, în schimb, mănâncă orice, de la fulgi, până la alimente congelate (artemia, larve de ţânţari, etc.). Nauplii de artemia le plac în mod deosebit, ceea ce va ajuta şi la aclimatizarea în acvariu a unor noi specii de peşti.

Alimentaţia influenţează şi coloritul peştilor; dacă sunt hrăniţi cu mâncare de slabă calitate, Sundadanio axelrodi îşi pierd frumosul colorit irizat şi devin complet gri. Speciile a căror culoare de fond este roşu îşi accentuează nuanţa dacă sunt hrănite cu artemia.

Citește tot articolul
Specii

Rasbora pitic (II)

În biotop
În Malaezia, de exemplu, Boraras maculatus ocupă diferite tipuri de habitat. Poate trăi în mici cursuri de apă de pădure, unde îl întâlnim în tovărăşia altor specii de Ciprinide (Rasbora pauciperforata, Rasbora einthovenii), peşti cu labirint (Sphaerichthys osphromenoides et Parosphromenus nagyi) sau de pradă (de exemplu Nandus nebulosus).

Trăieşte, de asemenea, în apele stătătoare, unde convieţuieşte foarte bine cu peştii gurami (Trichogaster trichopterus şi Trichopsis vittata). Aceşti peşti mici trăiesc, de regulă, în bancuri formate din câteva zeci de indivizi. Preferă zonele adăpostite din apropierea malurilor, unde se pot ascunde cu uşurinţă printre ierburile căzute în apă. În aceste zone, se întâmplă frecvent să prinzi dintr-o singură lovitură mai mulţi peşti, chiar şi câte un peşte răpitor, cu tot cu victima sa.

Citește tot articolul
Specii

Rasbora pitic (I)

Rasbora pitic este un peşte ce poate trece cu uşurinţă neobservat în acvariile vânzătorilor, cu atât mai mult cu cât nici nu este scos la vânzare prea des. Cu puţin noroc, puteţi găsi Boras maculatus, dar celelalte specii nu se pot obţine decât pe comandă. Aceste mici Ciprinide (exemplarele mai mari pot ajunge până la 4 cm) au nevoie de un acvariu special, care să le pună în valoare.

Prima mea întâlnire cu Rasboraşii pitici a avut loc în urmă cu vreo 20 de ani. Atraşi de pe atunci de speciile din sud-estul Asiei, eu şi colegii mei acvarişti obişnuiam să intrăm destul de des prin magazinele din zonă.

Citește tot articolul
Specii

Laetacara dorsigera – un strop de bordeaux? (III)

Viaţa alături de alte ciclide mici nu este deci alegerea cea mai indicată, anumite specii manifestându-se mai tumultuos şi dominându-i repede pe Laetacara dorsigera, care îşi pierd atunci din strălucirea culorilor şi rămân ascunşi. În aceste condiţii, peştii stresaţi pot fi afectaţi de diverse boli. Totuşi aceşti peşti nu au probleme grave de sănătate, însă sunt sensibili la condiţiile proaste de întreţinere, în special dacă este vorba de hidropizie.

Un acvariu de 100 de litri este suficient pentru o pereche de dorsigera şi câteva caracide (din genurile Hemigrammus, Hyphessobrycon, Nannostomus sau Paracheirodon, acestea fiind doar câteva dintre cele mai cunoscute, din care însă nu trebuie alese decât cel mult două specii pentru a nu suprapopula acvariul), la care se poate adăuga o pereche de Locariide.

Citește tot articolul
Specii

Laetacara dorsigera – un strop de bordeaux? (II)

Apa și decorul
În mediul natural, apa este mai ales dulce, duritatea ei este foarte scăzută, fi ind mai degrabă acidă, cu o valoare a pH-ului de 6,0. În cazul unor exemplare sălbatice, ţineţi cont că generaţiile rezultate în urma creşterii în acvariu tolerează valori mult mai ridicate cu un pH de 7,0-7,2 şi o duritate a apei de până la 10-12 dGH.

Este posibil ca aceste valori să fi e mai ridicate, dar acest lucru nu este recomandat, cu atât mai mult cu cât în aceste condiţii nu-şi mai etalează frumoasele lor culori. Pentru cei pasionaţi de acvariofi lie, scopul nu este de a testa rezistenţa peştilor, ci de a încerca să le creeze un mediu cât mai apropiat de cel natural.

Citește tot articolul
Specii

Guppy „Endler”, încă o identitate trunchiată! (II)

Din 1930, niciun om de ştiinţă nu a mai descris Endlerul ca fi ind o nouă specie … De ce? Pur şi simplu pentru că este vorba de un guppy! Vin şi spun: ,,un guppy obişnuit”, şi poate din acest motiv lumea acvariofi lă ezită în a-şi recunoaşte greşeala. Ca şi cum frumuseţea peştelui avea să dispară odată cu misterul său. Endler este o varietate geografi că de guppy sălbatic, şi, ar trebui să fi e numit Poecilia reticulata, însoţit de Endler, pentru a indica populaţia.

Creșterea specimenelor sălbatice
Menținerea se va face în grup monospecific și va trebui să permită conservarea la maxim a variabilității de culoare a reproducătorilor generației anterioare, păstrându-se întotdeauna la mai puțin de 30 de reproducători din colonie.

Citește tot articolul
Specii

Guppy „Endler”, încă o identitate trunchiată! (I)

,,Din 1930, niciun om de știință nu a descris exemplarul ,,Endler” ca fiind o specie nouă… De ce? Pur și simplu pentru că este vorba despre un Guppy!”

Aceşti peşti sunt cu adevărat machiavelici!
Bieţii guppy sălbatici, ieşiţi din modă de ceva timp, căci au fost detronaţi de specimenele de concurs, mai mari şi mai colorate, au găsit o soluţie pentru a reveni în prim plan: să se facă trecerea la peşti noi!

Citește tot articolul