Specii

Betta Splendens – exemplarele de concurs

Deși într-un număr restrâns, există totuși, peste tot în lume (America, Asia, Europa) concursuri de frumusețe ale luptătorilor. Aceste manifestări nu au ca scop înfruntarea a doi masculi în același borcan, ci prezentarea frumoaselor ,,podoabe” ale acestor pești.

Arbitraţi după standarde internaţionale, Betta splendens trebuie să fi e uneori agresivi, într-o stare bună de sănătate, bine dezvoltaţi şi să se încadreze în familii de culoare şi forme specifi ce. Se acordă foarte multă importanţă armoniei şi echilibrului general al peştelui. De-a lungul anilor nu putem decât să fi m uimiţi de capacitatea luptătorului de a suporta reproducerile selective la care crescătorii l-au supus.

Forma originală a înotătoarelor scurte şi a culorilor sumbre a lăsat loc numeroaselor varietăţi, şi nimeni nu poate spune astăzi ce vom vedea mâine. Astfel, de când Betta splendens s-a regăsit în mâinile noastre, el şi-a văzut corpul transformându-se pentru a deveni mai înalt, gura sa a crescut şi musculatura s-a dezvoltat pentru a da naştere faimoşilor peşti de luptă pe care îi găsim încă şi astăzi în diverse ţări din SE Asiei.

În paralel, a apărut varietatea cu înotătoare lungi (sau ,,coadă de voal”). Ea domină încă piaţa acvariofi lă datorită culorilor sale strălucitoare. În anii 1960, înotătoarea caudală a luptătorilor s-a dublat, pentru a da naştere varietăţii pe care o numim ,,coada dublă”. Dacă ruptura acestei înotătoare în doi lobi rămâne uimitoare, trebuie de asemenea reţinut că aceşti peşti posedă frecvent un număr de radii pe înotătoarea dorsală dublată comparativ cu luptătorii tradiţionali! Ceea ce le permite fără îndoială să păstreze un anumit echilibru. Betta splendens trece asfel de la animal de luptă la animal de concurs. În acelaşi timp, crescătorii americani Warren şi Libby Young au creat Betta ,,Libby”, întotdeauna mai mare, întotdeauna mai frumos…

Apoi înotătoarele au luat amplitudine, şi am văzut cum au apărut primii ,,delta”. În anii 1980, obiectivul este de a obţine exemplare cu proporţii armonioase, vorbindu-se chiar de simetrie. Veritabila revoluţie se derulează în 1988, şi o dată în plus, aceasta ia naştere în Franţa, pe Coasta Poitiers. Guy Delaval obţine ceea ce va fi numit mai târziu Betta semilună (,,halfmoon”). La această varietate, înotătoarea caudală are o formă de semicerc perfect (180°). Lumea pasionaţilor de Betta (bettafilii) este profund impresionată. Deceniul care a urmat a fost consacrat acestei varietăţi, dar munca de selecţie a rămas dificilă; nu există încă un reproducător 100% semilună.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti material filtrant acvariu dar si plante artificiale acvariupompa de acvariu sau filtre externe acvariu.

Odată cu dezvoltarea internetului, fotografiile circulă printre diferiţi amatori, mai mult, posibilitatea de a trimite în 48 de ore un ,,colis” în celălalt colţ al lumii uşurează foarte mult răspândirea reproducătorilor atât de râvniţi. Asia intră rapid în acest joc, şi încă de la începutul celui de-al treilea mileniu, Japonia, Indonezia şi Thailanda sunt capabile să distribuie, nu fără câteva dificultăţi, primele exemplare semilună. La acest nivel, selecţia genitorilor nu lasă loc niciunei erori.

În acelaşi timp, a apărut în Jakarta (Indonezia) o nouă varietate numită ,,crowntail” (coada coroană). Dacă noi am fi întâlnit în trecut subiecte care prezentau radii prelungite la nivelul înotătoarelor, această varietate numită coadă pieptene (,,comb tail”) nu era încă fixată. Cozile coroană (crown tail) sunt cozi cu formă de creastă crescute foarte mult. La această varietate, radiile depăşesc mult filamentele înotătoarelor, dând un aspect uimitor acestor peşti.

O coadă coroană semi-lună va fi foarte simplu numită ,,half sun” (semisoare)! La mijlocul anilor 1990 au apărut Betta pentru concurs cu înotătoarele scurte. Dar realitatea este cu totul alta, anumiţi crescători, pentru a evita ca originile lor să degenereze, au încrucişat masculii cu femelele din comerţ născute din varietatea cu voal scurt (foarte prezentă în Asia) şi miracolul genelor recesive (caracter ereditar) a făcut restul! La toate aceste variaţiuni de forme, trebuie în mod egal să adauge variaţiunile de culoare, care par fără limite. După culorile clasice: roşu, bleu, verde, turcoaz, au apărut culorile clare dar de asemenea forme melanice. Dar şi culorile variate sunt de asemenea foarte prezente, putându-se observa nuanţe de portocaliu, de aur, de cupru şi de platină.

În mod ciudat, formele de albinism la Betta splendens sunt foarte rare; exemplarele care prezintă acest caracter (corp clar şi ochi roşii) sunt firave şi bolnăvicioase, şi nu supravieţuiesc în general prea mult timp. Un lucru e clar: lumea Betta este bogată în învăţăminte şi, ca tot ceea ce se raportează la acvarofilie, este necesară înţelegere pentru a aprecia acest hobby. Nu se mai ţine cont de femelele care îşi ucid masculii, de părinţii care îşi mănâncă alevinii şi de pontele decimate de boli nebănuite.

Carte de identitate
Familie: Osphronemidé (urmare a unei revizii recente, betta și alți gurami nu aparțin familiei Belontidelor).
Subfamilie: Macropodine
Gen: Betta Bleeker, 1850
Specie: Splendens Regan, 1910
Nume comun: Luptătorul Siamului
Origine: Thailanda, Cambodgia
Talie: 7 cm pentru mascul și 6 cm pentru femelă ~ntreținere: un singur mascul într-un acvariu bine populat cu mai multe femele. Evitați peștii foarte activi.
Apă: pH aproape neutru, dGH 10 la 15°, temperatură de 25-30 °C.
Hrană: carne; acceptă și hrană congelată și granule mici.
Reproducere: în cuplu, atenție la agresivitatea masculului; trebuie să oferiți numeroase ascunzători femelei.

P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti hrana pentru pesti dar si sterilizator uv acvariuechipamente acvarii sau incalzitor apa acvariu.

Articolul Anterior Următorul Articol

S-ar putea să-ți placă și