Introduceţi în acvariu două sau trei perechi. La peşti, ritualul nupţial este foarte scurt: masculii şi femelele se fugăresc, apoi ouăle sunt expulzate deasupra plantelor. Dacă nu asistaţi la pontă, atunci îndepărtaţi părinţii imediat ce observaţi că femelele şi-au pierdut rotunjimea abdominală.
Părinţii nu ezită să-şi mănânce propriile ouă, dar o bună parte dintre ele au alunecat deja printre bilele instalate pe fundul acvariului sau prin grilajul de protecţie. Odată părinţii îndepărtaţi, puneţi în acvariu câteva crenguţe de Ceratophyllum demersum, pentru ca larvele să poată începe să se hrănească. La o temperatură a apei de 26 °C, primele larve vor apărea la un interval de 24 de ore de la depunere, dar nu vor începe să se hrănească decât după încă trei sau patru zile.
Dacă puii nu vor să consume hrana sub formă de pudră din comerţ, înlocuiţi-o cu una sub formă lichidă «specială pentru pui», pe care să o picuraţi din când în când pe frunzele plantelor de la suprafaţă. Dacă, din fericire, posedaţi o tulpină de parameci, acum este momentul să vă folosiţi de ea. Pe măsură ce puii cresc, veţi începe să le oferiţi viermişori sau artemia. Cu ajutorul unei alimentaţii sănătoase şi dacă veţi avea grijă să le schimbaţi apa la intervale regulate, puii vor creşte constant, astfel încât, în două sau trei luni vor deveni copii fidele ale părinţilor.
P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti material filtrant acvariu dar si plante artificiale acvariu, pompa de acvariu sau filtre externe acvariu.
Aşa-zisa metodă “semi-naturală”
Această metodă presupune ca părinţii să fie lăsaţi în acvariu pe întreaga durată a procesului de reproducere. Un acvariu de 20 l, amenajat întocmai cum l-am descris pe cel de mai sus, va găzdui două sau trei perechi de peşti.
Pentru a reuşi multiplicarea trebuie să hrăniţi părinţii la intervale mici de timp; sătui, aceştia nu mai sunt interesaţi să îşi devoreze propriile ouă. Plantele de la suprafaţa apei trebuie să fie cât mai dese, astfel încât să le poată servi puilor drept refugiu din calea lăcomiei părinţilor. Printre frunzele acestor plante, cei mici îşi vor găsi şi hrana necesară. În general, această medotă “semi-naturală” nu dă rezultate prea bune; este mai degrabă un compromis în cazul în care nu beneficiaţi de suficient spaţiu: puteţi obţine câţiva pui, fără a muta adulţii într-un alt acvariu.
De curând, în timpul unei vizite în Germania, am descoperit, împreună cu câţiva colegi, un truc cu ajutorul căruia puteţi creşte rezultatele metodei “semi-naturale”. Cea care a avut această idee a împărţit acvariul în două “camere”, cu ajutorul unui geam, lăsând numai o mică fantă de 2-3 mm la locul de îmbinare. Părinţii, aflaţi în partea din spate a acvariului, se aflau deasupra unei pături de muşchi de Java. În partea din faţă, pui de diferite dimensiuni îşi vedeau liniştiţi de treabă, feriţi de părinţii lor.
Un filtru de unghi aşezat în aceeaşi zonă direcţiona apa filtrată pe deasupra geamului despărţitor. Acest uşor curent de apă avea menirea de a ghida larvele din spatele acvariului, unde erau expulzate de părinţii lor, în partea din faţă, pe măsură ce îşi făceau apariţia.
Drept urmare a acestei “mici şmecherii”, ne putem bucura de ceva mai mulţi pui decât până acum, dar rezultatele sunt în continuare relative.
Mici, dar… isteţi!
În natură, există o regulă: cu cât eşti mai mic, cu atât probabilitatea de a da nas în nas cu un mare pericol este mai ridicată. Condiţia de bază este, aşadar, să fii suficient de mare pentru a nu fi luat în seamă de “vânători”. Dar, ca să creşti, ai nevoie de resurse.
Iată cum se explică “nanismul insular”. În Sicilia şi în Malta a existat o specie de elefanţi care nu depăşeau înălţimea de un metru; puţinul spaţiu pe care îl ocupau a ajutat la supravieţuirea acestor mici indivizi.
Putem oare aplica acelaşi raţionament şi în cazul Rasboraşilor pitici? Nu chiar… Ei sunt foarte bine adaptaţi mediului lor de viaţă: râuri mici şi puţin adânci, cu apă acidă şi săracă în substanţe nutritive. Totuşi, în acest mediu trăiesc mulţi potenţiali prădători: Osphronemide (syn. Belontide), Siluriforme sau Anghilide, etc. Din cauza dimensiunilor reduse, peştii Rasboras se înmulţesc foare repede, ceea ce reprezintă un mare avantaj în faţa prădătorilor şi salvează specia de la dispariţie.
Marc Maurin
P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi gasesti hrana pentru pesti dar si sterilizator uv acvariu, echipamente acvarii sau incalzitor apa acvariu.
