Dacă nu este întreţinut corespunzător, chiar şi cel mai frumos decor de plante va arăta, în scurt timp, fie ca un deşert, fie ca o junglă. Unele plante mor, în timp ce altele au tendinţa să invadeze întreg acvariul, şi numai cu o îngrijire permanentă vom avea parte, garantat, de un tablou vegetal deosebit.
În grupul Caracidelor de talie mică ce se încadrează perfect într-un acvariu de 40-50 litri, vedeta incontestabilă este cardinalul, secondat îndeaproape de neon. Hasemania Nana aparţine şi el acestui grup, iar comportamentul său îl transformă în locatarul ideal al unui mini-acvariu amazonian. În cazul său, reproducerea este destul de facilă, chiar dacă prima săptămână de viaţă este critică pentru larve, deoarece consumă hrană mai mică decât nauplii de artemia.
Text: Olivier Buisson / Foto: Marie-Paule & Christian Piednoir
2- Incubarea pe turbă umedă: la fel ca şi la metoda anterioară, ouăle vor fi aşezate într-un loc întunecos, dar nu în apă, ci pe o bucată de turbă îmbibată cu apă osmozată, într-o cutie închisă ermetic. Rezultă un mediu acid, iar aciditatea va împiedica propagarea sporilor de mucegai, astfel încât ouăle se vor putea dezvolta normal în această atmosferă umedă.
Text: Olivier Buisson / Foto: Marie-Paule & Christian Piednoir
Un mic filtru cu perlon va permite brasajul şi aerisirea apei, asigurând, de asemenea, o epurare biologică. Unul sau mai multe “mopuri” de icrat vor fi amplasate în acvariu, atât la suprafaţă, cât şi în adâncime. Un mop este un scul de lână sintetică, de culoare maro sau verde.
Text: Olivier Buisson / Foto: Marie-Paule & Christian Piednoir
Condiţiile de întreţinere
Pachypanchax Playfairii este un peşte care suportă caracteristici chimice dintre cele mai diverse: pot trăi la fel de bine şi în ape dulci şi acide, dar şi în ape dure şi alcaline. În ceea ce mă priveşte, cele mai bune rezultate le-am avut cu Pachypanchax Playfairii în apă dulce şi uşor acidă (la 10 l de apă osmozată pură, cu un pH de 6,5, am adăugat o linguriţă de cafea de sare de bucătărie).
Text: Olivier Buisson / Foto: Marie-Paule & Christian Piednoir
Playfairii, un peşte nu prea prietenos?
În literatura de specialitate, Pachypanchax Playfairii este descris ca fiind un peşte ostil, el se adaptează foarte bine într-un cvariu comunitar, în compania altor peşti de o talie cel puţin egală cu a sa. Evitaţi compania peştilor timizi sau nu foarte mobili. Guppy selecţionaţi, precum şi alţi peşti cu înotătoare vălurite riscă destul de mult dacă se află în acelaşi acvariu cu Pachypanchax Playfairii.
Text: Olivier Buisson / Foto: Marie-Paule & Christian Piednoir
Peştii cunoscuţi de acvarişti sub denumirea de “Cyprinodontes ovipares”, sau, mai simplu, “killi” sunt prezenţi pe toate continentele, cu excepţia Australiei. În Oceanul Indian, în Madagascar şi pe insulele învecinate, sunt reprezentaţi de genul Pachypanchax.
Înnegrirea coralilor (Black-band disease sau BBD)
Această boală infecţioasă şi contagioasă este cauzată de cianobacteria Phormidium corallyticum, în asociere cu numeroşi microbi. Ansamblul acestor organisme privează coralul de oxigen, provocând înnegrirea ţesuturilor, care sunt consumate de alte bacterii. Cele mai vulnerabile sunt coloniile rănite, dar şi cele sănătoase pot deveni victime, din cauza unei sedimentări prea puternice, a poluării sau a creşterii temperaturii.
Am întocmit mai jos o “listă” a bolilor cel mai des întâlnite la coralii “sălbatici”.“înălbirea coralilor” (white-band disease sau WBD);
-tipul I: o dungă albă se deplasează pe schelet, cu o viteză de câţiva mm pe zi şi îl albeşte progresiv, lăsând în urmă o zonă descoperită. Nicio populaţie de microorganisme nu a fost desoperită pe această zonă rămasă descoperită. Se presupune că această boală este o reacţie a coralilor la stres.