Revista in Petshop-uri

Revista Aquarium Terrarium poate fi gasita si in petshop-uri

Reviste

Parteneri

Newsletter


Facebook

Pesti de apa dulce

Frumusețea ascunsă a peștilor gri

Există pești colorați în mod natural care captează privirea oricărui acvarist încă de la intrarea într-un magazin de specialitate. Avem exemplul cardinalilor (Paracheirodon axelrodi), dar nu numai. Există însă și o altă categorie de pești care trec de multe ori neobservați fiindcă nu au culori specaculoase, dar care priviți sub o altă lumină, te vor seduce treptat.

Una dintre speciile mele preferate este Colisa chuna, acest gurami pitic și grațios, mai degrabă activ, al cărui mascul posedă o robă portocalie cu o zonă neagră ce-i acoperă capul până la anus. Se spune că nu prezintă acest colorit decât în perioada de împerechere, ceea ce este adevărat, deși, dacă este menținut corect, va avea chef de împerechere foarte des și aproape că nu va mai părăsi această robă...

Din aceeași familie cu Colisa chuna avem Trichopsis pumila, gurami mormăitor pitic. Și acesta, menținut într-un acvariu puternic luminat, fără decor, și alături de pești compatibili, nu-și va etala numeroasele puncte albastre fosforescente ce-i ornează înotătoarele. Numai menținut în bune condiții, ca și în cazul Colisei chuna, acesta își va etala culorile splendide. În plus, în timpul împerecherii, masculul emite un mormăit. De semnalat faptul că alți membri ai genului, T. schalleri și T. vittata prezintă o particularitate similară. La vittata, și masculul și femela enit sunete.

Badis badis, o apropiată rudă de origine indiană, din familia Badide, este un caz mai flagrant: de culoare gri inițial, acesta îmbracă culoi vii dacă este introdus într-un bazin plantat. O altă condiție sine qua non pentru sănătatea sa: aportul regulat de hrană congelată sau vie.

Tot în Asia

Anumiți rasbora au și ei acest aspect gri, dar spre deosebire de chuna, ei rămân gri! Totuși, dacă este menținut într-un bazin bine plantat, Rasbora trilineata (sau rasbora foarfecă) arborează reflexii drăguțe pe flancuri. Această specie ”mare” care poate atinge chiar 15 cm, va fi de mare efect într-u acvariu de 200 litri, în grupuri de cel puțin 6-10 indivizi. Prin obiceiul său de a deschide și a închide

lobii caudali, frumos colorați, un banc de trilineata conferă un farmec aparte unui bazin geografic de tip asiatic.

Peștii tetra

Când vorbim de tetra, ne gândim bineînțeles la diverși neoni, aparținând genurilor Hemigrammus, Hyphessobrycon și Paracheirodon) dar și la serpae, callistus (Hyphessobrycon spp.) sau văduva neagră (Gymnocorymbus ternetzi).

De altfel, este amuzant că această ultimă specie este atât de populară, fără a fi extrem de strălucitoare! Cu atât mai mult cu cât, pe măsură ce îmbătrânesc, aspectul lor nu mai este atât de atrăgător! Specimenele tinere însă, cu excepția tetra-fantomelor, sunt seducătoare, cu înotătoarele lor mari, care îi fac să semene cu niște fluturi. Un alt motiv al succesului este robustețea lor. Această specie originară din bazinele râurilor Paraguay și Guaporé adoră să trăiască în grupuri de cel puțin 5-6 indivizi.
Dacă specimenele tinere rămân constant împreună nu este cazul adulților care au tendința de a se răspândi în acvariu. Citim deseori că G.ternetzi este mai mult un pește de apă rece decât unul tropical. Este adevărat că apele Rio Paraguay nu sunt dintre cele mai calde, dar, ele pot atinge ușor 26°C în funcție de anotimp. Recomandăm deci menținerea la temperaturi de 23-25° mai degrabă decât la 16-18°C așa cum se menționează în unele lucrări.

O mică specie foarte discretă și-a făcut apariția în urmă cu câțiva ani: Hyphessobrycon amandae.

Nu vă lăsați descurajați de aspectul său translucid fiindcă, dacă este menținut într-un acvariu de 50 de litri, în grupuri de minimum 10 indivizi, H. amandae îmbracă repede o robă de culoarea ambrei- femelele și de culoare portocalie-masculii. Este una dintre cele mai frumoase specii de characide care există, dar din păcate, este mai rară în comerț și nu este atât de prolifică: autorul nu a reușit niciodată să obțină mai mult de zece pui la o depunere!

Pești impetuoși

Inpaichthys kerri face parte din categoria peștilor tetra teritoriali care nu ezită să atace Ciclidele pitice ca să se facă respectat. În magazine, nu veți remarca această specie care seamănă mai mult cu neonul negru (Hyphessobrycon herbertaxelrodi) sau cu un tetra împărat (Nematobrycon palmeri) dacă nu luăm în calcul înotătoarele. Dar puțin lipsește ca acest pește să prindă o tentă vie de culoare pe corp. Duritatea și pH-ul apei, contrar a ceea ce afirmă unii, nu par să fie factorul primordial pentru această specie: peștii sunt fermecători fie că vorbim de un bazin de reproducere (pH 6, duritate apropiată de 0) sau de unul comun (pH mai mare de 7, duritate în jur de 10°dGH).

Peștii-creion sunt reputați pentru comportamentul lor jovial. Greșit! La multe specii (cu excepția micuților Nannostomus marginatus mai ales) asistăm la o mare rivalitate între masculi (mai ales N.eques și N. mortenthaleri). Cazul cel mai probant este fără îndoială Nannostomus beckfordi.

Într-un bazin fără decor alături de alți pești, aceștia au culoarea bej și o dungă orizontală neagră, dar dacă veți cumpăra cel puțin 5-6 indivizi, plasați-i într-un bazin plantat, în compania speciilor mici și calme și veți vedea diferența! Masculul dominant și rivalii săi iau o tentă roșie intensă remarcabilă. De altfel, este una dintre cele mai frumoase specii ale genului. În plus, este un pește robust, care se reproduce destul de ușor, dacă apa are parametri medii (pH în jur de 7, duritate mai mică sau egală cu 10-12°dGH).

Ciclide

Se știe că apariția culorii la pește depinde de starea psihică a acestuia. Dacă peștele este stresat (calitate necorespunzătoare a apei, dominare etc.) va avea un patron de culoare tern, iar dacă este în plină formă va avea culori mai frumoase. Totuși, remarcăm că la anumite Ciclide, mai ales la cele din regiunea Malawi sau Tanganyika, culorile frumoase sunt mai mult sau mai puțin prezente oricare ar fi starea peștelui. Dar la altele, nu este chiar așa de simplu...

Astfel, Apistogramma agassizii nu are reflexiile verzi-albăstrui atât de cunoscute, dacă nu este menținut în bune condiții. Se va transforma atunci într-un pește alb cu o bandă mediană neagră! Și totuși, cu puțin efort, veți obțin rapid pești de toată frumusețea. Mai ales o femelă drăguță cu o tentă de culoarea lămâiei.

Tot în America de Sud, se întâmplă la fel cu speciile genului Laetacara, mai ales cu cele două specii principale- L.curviceps și L.dorsigera.

Dacă primul devine de un bleu profund în perioada împerecherii, al doilea are culoarea bordeaux. Totuși, între două împerecheri, aceste două specii sunt destul de drăguțe: reflexii verzulii spre bleu îmbracă flancurile. Suntem departe de imaginea pe care o vedem în bazinele din comerț: în general crem, cu o bandă laterală neagră ornată cu un punct. Mai putem adăuga exemplul lui Nannocara anomala, superbă ciclidă pitică care nu-și va etala culorile decât dacă este menținută într-un bazin plantat, în care să se simtă în siguranță. Pentru toate aceste specii, cu excepția A. agassizii, o apă cu parametri medii (pH 7, duritate 12°dGH) convine atât pentru menținere cât și pentru reproducere. Pentru agassizii, se recomandă o apă mai dulce și acidă (pH 6-6,5 și duritate în jur de 5-8°dGH).

Nici ciclidele africane nu fac excepție. Să luăm exemplul hemicromis-ilor roșii care sunt în general maronii spre roșu când îi cumpărăm. Dar odată ajunși în faza de reproducere iau o tentă roșu viu. Aceeași constatare și în cazul Pelvicachromis la care sezonul împerecherii scoate la iveală culori spectaculoase.

Africa occidentală găzduiește și Nannochromis (Nannochromis transvestitus mai ales) care prezintă culori magnifice din momentul în care menținerea este corectă. Să adăugăm totuși că la N. transvestitus, este important să-i oferim mult spațiu și suficiente ascunzători femelei care riscă să fie rănită mortal de un mascul prea dominant. Să amintim că acești pești, mai ales hemichromis nu sunt potriviți într-un acvariu comun clasic; pentru aceștia din urmă, un volum de 200 litri pentru o pereche este minimum. Un pH de 6,5-7 cu o duritate slabă spre medie (5-12°dGH) convine în general tuturor peștilor genului, chiar dacă unele specii au exigențe specifice.

Mai degrabă alb

Melanotaenidele sunt cunoscute pentru culorile lor generoase, dar rămân destul de discreți în comerț, cu excepția unei specii ceva mai cunoscute: Melanotaenia praecox. Dar abia dacă îi observăm reflexiile de un frumos bleu electric care ornează mai ales spatele. În plus, irizațiile roșii de pe înotătoare sunt uneori inexistente atunci când peștele nu este menținut în condiții bune. Dar într-un acvariu plantat, pe un fond negru și o lumină mai cernută (cu plante la suprafața apei) vei observa niște culori magnifice!

Nu putem vorbi despre Melanotaeniide fără să amintim de Iriatherina werneri. Această specie mică, de aproape 4 cm, originară din Noua Guinee și Australia se îmbracă în culori splendide (bleu metalic, cu reflexii aurii, amestec de culori reci și calde) dacă este menținut și el în condiții corespunzătoare: o apă mai degrabă dulce și acidă (duritate 5-12°dGH, pH 5-6) și un bazin bine plantat, mai ales în suprafață pentru a crea zone de umbră.

Un ultim exemplu: Elassoma evergladei este mai degrabă gri cu câteva puncte luminoase, cu excepția perioadei de împerechere, când temperatura începe să urce, iar contrastul dintre mascul și femelă este sesizabil. Astfel, masculul are o tentă neagră-albăstruie absolut magnifică, în timp ce partenera sa are culoarea galben-aurie! Specia nu este recomandată tuturor, iar aclimatizarea este greoaie! În concluzie, putem enumera destule specii care aparent nu sunt foarte atrăgătoare, dar care, odată aclimatizate așa cum trebuie, devin adevărate puncte de atracție în acvariu.

Mai mult, în ediția tipărită a revistei.

Inapoi

Parteneri