Revista in Petshop-uri

Revista Aquarium Terrarium poate fi gasita si in petshop-uri

Reviste

Parteneri

Newsletter


Facebook

Acvaristica Practica

Totul despre pH

Noţiunea de pH pune de multe ori probleme unui acvarist începător. Aceste două litere ascund de fapt un parametru esenţial al vieţii acvatice, pe care este imperios necesar să îl cunoaştem şi să îl stăpânim pentru a fi siguri că putem oferi peştilor noştri un mediu viabil.

Literele “pH” reprezintă o abreviere a cuvântului “potenţial hidrogen”, noţiune creată de chimişti pentru a reprezenta aciditatea unei soluţii apoase. Din punct de vedere chimic, un acid este o substanţă capabilă să elibereze protoni sau ioni de hidrogen (H+)atunci când este dizolvat. La calcularea potenţialului de hidrogen se foloseşte o formulă matematică care stabileşte concentraţia în ioni de hidrogen a mediului.

 Puţină chimie....

Într-o soluţie, moleculele de apă suferă o disociere reversibilă: H2O↔H+ + OHˉ. Cei care se pricep la chimie vor fi încântaţi să afle că valoarea pH-ului este egală cu cologaritmul zecimal al concentraţiei în ioni H+, şi anume pH= -log[H+]=colog[H+].
Alţii se vor mulţumi să memoreze esenţialul: cu cât nivelul de ioni H+ este mai mare, adică cu cât mediul este mai acid, cu atât pH este mai jos.
Într-o apă pură, concentraţiile în ioni H+ şi OHˉ (ioni hidroxid) sunt egale. La 25°, produsul lor este egal cu 10-14 mol/l, fiecare dintre aceste valori este deci egală cu 10-7 mol/l.
O apă pură posedă deci un pH= -log(10-7)=7.
În realitate, o apă pură nu se poate obţine decât punând în practică procedee fizico-chimice cum ar fi distilarea sau utilizarea de răşini schimbătoare de ioni.
Marea majoritate a apelor aşa-zis “pure” conţin CO2 dizolvat care le acidifiază, pH-ul lor fiind mai degrabă aproape de 6.

O scară de la 0 la 14

Ţinând cont de modul de calcul al pH-ului, valoarea obţinută variază între 1şi 14 şi se exprimă fără unităţi. De altfel, această formulă care constă în calcularea pH-ului ca şi cologaritm zecimal a concentraţiei de ioni H+ este o simplificare a formulei reale care nu mai este aplicabilă atunci când aceeaşi concentraţie devine extremă.
În realitate, pH-ul variază deci de la 0 la 14, valori extrem rar observate în natură.
Atunci când pH-ul este egal cu 1, mediul care conţine o mare cantitate de ioni H+ este extrem de acid. Atunci când pH-ul este egal cu 14, mediul este, în schimb, bazic sau alcalin. În acest din urmă caz, ionii dominanţi sunt hidroxizii (OH¯). Neutralitatea se găseşte între aceşti poli, la o valoare de 7, care corespunde concentraţiilor în ioni H+ şi OH¯ identice şi egale cu 10-7 mol/l.
Toată aceste funcţii logaritmice nu sunt indispensabil de reţinut, cel mai important fiind să înţelegem care sunt implicaţiile practice ale acestui mod de calcul.
Rezultatele nu se calculează folosind o scară clasică, aşa cum procedăm pentru a măsura temperatura sau distanţa: aciditatea mediului este multiplicată sau divizată cu 10 de fiecare dată când mărim sau diminuăm o unitate a pH-ului.
Concret, o soluţie cu un pH 7 este de 10 ori mai acidă decât o soluţie cu un pH 8 şi 10x10=100 de ori mai acidă decât o alta cu un pH 9. O apă a cărui pH se îndepărtează cu câteva zecimi de valoarea necesară unui peşte se poate dovedi total nepotrivită pentru menţinerea speciei, în timp ce aceeaşi distanţă este acceptabilă în materie de temperatură!
pH-ul în acvariu

Cele două valori extreme ale scării pH-ului corespund unor ambianţe foarte corozive în care dezvoltarea vieţii este imposibilă. Într-adevăr, marea majoritate a mecanismelor biologice se desfăşoară la un pH aproape de neutralitate.
Mediul reprodus în acvariu nu face excepţie de la regulă. În apă dulce, pH-ul este în general cuprins între 5 şi 8,5. Pentru un chimist, acest lucru corespunde unei ape uşor acidă sau uşor bazică.
Fiindcă acvaristica nu reproduce decât o parte din scara globală, vom vorbi în aceste două cazuri de apă acidă şi apă bazică
Inapoi

Parteneri