Revista in Petshop-uri

Revista Aquarium Terrarium poate fi gasita si in petshop-uri

Reviste

Parteneri

Newsletter


Facebook

Acvaristica Practica

Duritatea apei, un parametru esențial în acvariu

Pentru mulți acvariști, duritatea pare să fie un parametru misterios care face apel la noțiuni complexe de chimie. Iată despre ce este vorba în rândurile care urmează.

Toți am învățat la școală că apa este o moleculă compusă din atomi de hidrogen și oxigen, reprezentați prin formula H20. Totuși, lichidul incolor care curge la robinetele noastre este departe de a conține numai acești doi componenți. Apa posedă o putere de disoluție foarte importantă, prin care se încarcă cu diverse elemente pe măsură ce traversează straturile geologice și curge prin canalizare. Aceste substanțe dizolvate sunt prezente în apă sub formă de grupuri de atomi numiți ioni, care posedă o sarcină electrică pozitivă (cationi) sau negativă (anioni).

Numai ioni!

Compoziția apei depinde bineînțeles de natura terenurilor și a materialelor pe care le întâlnește, dar anumiți ioni sunt prezenți sistematic. Astfel, opt dintre ei reprezintă 95% din substanțele dizolvate în apă. Este vorba despre ioni hidrogenocarbonați numiți altădată bicarbonați (HCO3-), ioni carbonați (CO32-), ioni clorură (Cl-), ioni sulfați (SO42), ioni de calciu (Ca2+), ioni de magneziu (Mg 2+), ioni de potasiu (K+) și ioni de sodiu (Na+). Alte substanțe sunt de asemenea prezente în cantitate infimă, cum ar fi iodul, cuprul și zincul.

Calitatea apei

Noțiunea de calitatea a apei este strâns legată de concentrația diverselor elemente dizolvate. În afara nitraților și a fosfaților, care influențează direct echilibrul biologic al mediului, ionii cei mai importanți în acvaristică de apă dulce sunt cei care determină duritatea, noțiune uneori exprimată prin apelativul generic ”calcar”.
În general, duritatea est legată de nivelul carbonaților și a hidrocarbonaților de calciu și de magneziu în apă. În realitate, multe alte elemente au o influență asupra acestei valori, precum fierul, cuprul și zincul. Totuși, acțiunea lor este mult mai slabă și poate fi neglijată în acvaristică. Pentru a caracteriza mai bine concentrația unei ape în săruri minerale- procedeu numit mineralizare- sunt folosite două mărimi: Titlul Hidrometric sau TH și Titlul Alcalimetric Complet sau TAC.

Duritate totală și duritate carbonică 

Titlul Hidrometric sau TH, numit și duritate totală, reprezintă suma sărurilor de calciu și de magneziu dizolvate într-un litru de apă. Aceste două elemente sunt mai prezente în stadiul de cationi într-o apă naturală, ținând cont de natura geologică a Terrei. După proveniența sa, apa conține de 3 până la 10 ori mai mult calciu decât magneziu. Tocmai la această noțiune facem referire atunci când apa este calificată ca dulce sau dură.
Titlul Alcalimetric Complet sau TAC, numit și duritate carbonică reprezintă concentrația apei în hidroxizi carbonați și hidrogenocarbonați (bicarbonați), în metale alcaline, sau în săruri de calciu și magneziu.
TAC-ul este în general mai mic decât TH-ul, mai ales atunci când pH-ul este sub 8,3...ceea ce se întâmplă de obicei în acvariile de apă dulce. În acest caz, apa nu conține decât hidrocarbonați solubili. Invers, când pH-ul este mai mare de 8,3, în apă sunt prezenți carbonații și TAC-ul este atunci mai mare decât TH-ul. În natură, acest fenomen se regăsește în unele ape cum ar fi apa lacului Tanganyika.
Inapoi

Parteneri