Specii

Ciclida din râul Huacamayo (III)

Text preluat și adaptat după Patrick de Rham

Atât masculul (ușor de recunoscut, datorită dimensiunii mai mari în raport cu femela), cât și femela etalau câte o dungă de un negru intens, perfect vizibilă pe corpul lor sidefat. Amândoi, dar cu precădere masculul, erau vigilenţi și agresivi.

Citește tot articolul
Specii

Ciclida din râul Huacamayo (II)

Text preluat și adaptat după Patrick de Rham

În general, apa avea un pH alcalin (7,2-7,5), o conductivitate de aproximativ 40- 60 μs/cm și o duritate de 2-3°dGH. Cu excepţia câtorva alge și mușchi, nu existau plante de apă. Pădurea care mărginea altădată râul fusese deja tăiată, dar lăstari viguroși umbreau, ici-colo, cursul de apă.

Pe maluri, existenţa câtorva ferigi arborescente și orhidee de pământ demonstra că ne aflăm la o altitudine destul de ridicată (aproximativ 700 m) și un climat umed. Aglomerările de pietriș și bolovani stăteau mărturie a faptului că, uneori, curenţii erau deosebit de violenţi în timpul anotimpului ploios.

Citește tot articolul
Specii

Ciclida din râul Huacamayo (I)

Text preluat și adaptat după Patrick de Rham

Pachitea şi Aguaytía sunt două râuri ce izvorăsc din centrul Anzilor orientali din Peru. După ce au străbătut câmpia, se varsă în râul Ucayali, primul, în amonte şi al doilea, în aval, în oraşul Pucallpa, port la Amazon. În ultimele decenii, cercetările întreprinse în bazinele celor două râuri au prilejuit descoperirea mai multor specii noi de pești, aparţinând unor genuri dintre cele mai diverse.

Citește tot articolul
Acvarii

Plantele plutitoare (II)

Ferigi şi muşchi
Ferigile plutitoare din genul Salvinia pot fi ușor de recunoscut după perișorii încovoiaţi care acoperă suprafaţa frunzelor și al căror rol este să respingă apa. Ferigilor le place umezeala, dar nu suportă picăturile grele de apă pe partea superioară a frunzelor.

În acvariu, speciile cel mai des întâlnite sunt Salvinia uriculata, S. minima, S. natans, S. oblongifolia și S. rotundifolia. Pot deveni la fel de invazive ca și lenticulele de apă, mai ales dacă beneficiază de lumină puternică. Ferigile, însă, sunt plante anuale și, toamna, dispar.

Foarte originale, speciile din genul Azolla prezintă și ele niște perișori mărunţi și formează mici structuri triunghiulare la suprafaţa apei. Cele mai cunoscute sunt: A. caroliniana, A. fi liculoides și A. pinnata, plante a căror culoare bate ușor spre roșu. Trăiesc în simbioză cu Anabaena azollae, o algă albastră, alături de care le sporește capacitatea de fixare a azotului. Se cultivă într-un mod asemănător cu Salvinia spp.

Alte ferigi, Pteridaceele din genul Ceratopteris, cum ar fi C. cornuta, C. pteridoides și C. thalictroides, pot la fel de bine să își înfigă rădăcinile în sol sau să trăiască în apă. În primul caz, frunzele sunt mai fine și mai delicate, în timp ce frunzele plutitoare sunt mai robuste. Se înmulţesc într-un mod aparte, care merită atenţie: plantele noi se formează pe marginea frunzelor mai bătrâne. Rădăcinile lungi ale acestor ferigi plutitoare formează niște «gheme» ideale în acvarii în perioada de reproducere a peștilor.

P: www.zoomania.ro magazin online pentru iubitorii de animale. La noi gasesti cusca porcusor de guineeahrana iepuri dar si hranitori si adapatori pentru pasari.

Acvarii

Plantele plutitoare (I)

Se ştie că multe plante de apă conţin cantităţi însemnate de sulf. Din cauza acestei reputaţii nu tocmai favorabile, multe dintre ele sunt considerate dăunătoare de către amatori. Totuşi, plantele au rolul lor în
acvariu.

Deoarece creează zone de umbră, plantele de suprafaţă dau o notă de adâncime decorului. Din cauza apetitului lor dezvoltat, cele mai multe plante de acvariu cresc foarte repede și elimină nitraţii și fosfaţii, împiedicând astfel apariţia algelor. Anumite specii au rădăcini lungi, ce servesc adesea drept refugiu pentru alevini sau peștii dominaţi, precum și drept suport pentru ponte.

Citește tot articolul
Acvarii

Ciclul azotului în acvariile cu apă dulce (II)

Începând cu ziua numărul 24, bacteriile responsabile de stabilirea ciclului azotului se vor înmulţi suficient încât cele 3 etape descrise mai sus să aibă loc simultan. Din acest moment, compușii intermediari, derivaţii de amoniac și nitriţii nu mai ameninţă echilibrul acvariului vostru. Aveți răbdare Amoniacul, dar și derivaţii săi sunt substanţe foarte periculoase pentru pești, prezenţa lui într-o proporţie mai mare de 0,02 mg/l putându-le fi fatală.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

Ciclul azotului în acvariile cu apă dulce (I)


Azotul este unul dintre cele mai răspândite elemente de pe Pământ. El reprezintă 78% din aerul pe care îl respirăm şi intră în compoziţia moleculelor ce formează materia vie. Se află într-o transformare continuă, luând astfel parte la toate manifestările vieţii, lucru

La nivelul solului, azotul este absorbit de plante, care îl transformă în proteine vegetale, apoi aceste proteine ajung în metabolismul animalelor de la toate nivelele lanţului trofic. Azotul este apoi eliminat prin materii fecale, descompuse, la rândul lor, de către microorganismele detritivore.

Citește tot articolul
Specii

Devoratorii de alge (IV)

Genul Chaetostoma
Aceşti peşti, originari din apele iuţi de pe culmile Anzilor, au nevoie de mult oxigen şi de o temperatură destul de scăzută (20-24° C). Parametrii apei trebuie să fie aproape neutri, doar cu o uşoară tentă de alcalinitate. Mediul lor este foarte bogat în calcar.

În ultimul timp, aceşti peşti şi-au făcut apariţia pe piaţă, dar nu supravieţuiesc mult, pentru că nu sunt bine întreţinuţi. Sunt nişte Loricariide cu un pronunţat simţ al proprietăţii şi nu le e teamă să înfrunte peşti mult mai mari decât ei.

Citește tot articolul
Specii

Devoratorii de alge (III)

GENUL HOPLIANCISTRUS
Aceste Loricariidae sunt foarte asemănătoare cu Pseudancitrus spp., motiv pentru care apar numeroase confuzii. Există însă o diferenţă majoră, aceasta constând în aspectul odontoizilor.

La Hopliancistrus sp., aceștia sunt identici cu cei ai Ancistrușilor (sub forma unor cârlige), în timp ce la Pseudo-ancistrus, odontoizii sunt asemănători cu cei ai celorlalte Loricariidae, masculii având un fel de «barbă» de odontoizi, ca la Spatuloricaria spp.

Citește tot articolul
Specii

Devoratorii de alge (II)

GENUL STURISOMA
Sturisoma sp. sunt pești de talie medie, între 20 și 30 cm. Se fac multe confuzii la adresa lor și nu este deloc exclus să întâIniţi și hibrizi. Sunt niște pești care nu pun probleme de întreţinere, iar pentru reproducere nu este nevoie decât de o pereche de Sturisoma sp. și apă de calitate corespunzătoare. Femela depune ponta pe o suprafaţă plană, de multe ori chiar pe unul dintre geamurile acvariului, iar masculul are grijă să supravegheze ouăle.

Citește tot articolul